Familia unei persoane cu dizabilităţi face tot ce este omeneşte posibil ca acel tânăr, fiu sau fiică, frate sau soră să ducă o viaţă cât mai aproape de normalitate. În realitate însă, dizabilitatea NU controlează doar persoana afectată ci condiționează și restricționează întreaga familie. Părinţii renunţă la serviciu, fraţii nu mai merg în vacanţele obişnuite iar uneori intervine destrămarea familiei. Apare aşadar dizabilitatea socială, pe care noi cu toţii o vedem, dar de la care, de multe ori, ne întoarcem privirea.
